Date generale | Integrare europeana | Acte normative | Cautare | Harta site | Contact

Home > Info > Integrare europeana

Institutiile Uniunii Europene

Consiliul European

Consiliul European a fost înfiinţat în în urma conferinţei la nivel înalt de la Paris din 10 decembrie 1974, prima sa întâlnire având loc la Dublin în 1975. Conform tratatului de la Maastricht, Consiliului European este alcătuit din şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre şi se reuneşte de două ori pe an sub preşedenţia şefului de stat sau de guvern al statului care deţine în momentul respectiv preşedenţia Consiliului. Consiliul European prezintă Parlamentului European un raport în urma fiecărei reuniuni, precum şi un raport scris privind progresele UE.
Rolul Consiliului European este de a impulsiona dezvoltarea Uniunii şi de a stabili politicile generale necesare acestei dezvoltări.
Atribuţiile Consiliului, care a devenit şi principalul factor de decizie în ceea ce priveşte viitorul Uniunii, sunt:

• desemnarea principalelor linii de acţiune la nivelul evoluţiei internaţionale a construcţiei europene
• stabilirea orientărilor generale în domeniul politicilor economice, sociale şi externe
• luarea deciziilor la cel mai înalt nivel în privinţa problemelor deosebite care pot apărea în cadrul domeniului economic, social, financiar şi de politică externă.

Parlamentul European

Parlamentul European a fost creat, ca şi instituţie a Comunităţilor Europene, în 1951, odată cu crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, având denumirea de "Adunare Comună". Semnarea, în 1957 a Tratatelor de la Roma privind crearea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, a adus şi unificarea celor trei adunări sub numele de Adunarea Parlamentară Europeană.
Parlamentul European are următoarele atribuţii:

• Atribuţii legislative pe care le exercită alături de Consiliul Uniunii Europene;
• Exercită un control politic asupra Consiliului şi a Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor Comisiei şi posibilitatea de a forţa Comisia să demisioneze prin intermediul moţiunii de cenzură;
• Emite avize conforme referitoare la încheierea acordurilor internaţionale;
• Co-decizie legislativă în domeniul bugetar;
• Numeşte şi destituie Mediatorul European;
• Atribuţii consultative în procesul elaborării actelor comunitare.

Parlamentul European se compune din "reprezentanţi ai popoarelor statelor reunite în Comunităţi", reprezentând interesele naţionale. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, noul Parlament European are un număr de 732 de membrii, aleşi prin vot universal pentru un mandat de 5 ani, aceştia fiind organizaţi în grupuri politice transnaţionale. În momentul de faţă există 7 grupuri politice şi o serie de membrii fără apartenenţă.
Organele de conducerea sunt preşedintele şi biroul acestuia, numiţi din rândul membrilor Parlamentului. De asemenea Parlamentul are 20 comisii de lucru permanente care asigura continuitatea lucrărilor. Pe lângă acestea, Parlamentul poate înfiinţa comisii temporare pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii este un organ interguvernamental, în care sunt reprezentate intereselor statelor membre ale Uniunii prin intermediul unui membru al guvernului naţional, care este abilitate să angajeze propriul guvern, delegat în funcţie de problemele aflate pe ordinea de zi.
Atribuţiile Consiliului Uniunii sunt:

• Asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
• Are putere de decizie după ce obţine avizul Parlamentului sau în procedura de co-decizie cu acesta din urmă;
• Defineşte şi pune în aplicare Politica Europeană de Securitate Comună, coordonează domeniile de ordine publică şi cooperare judiciară în materie penală;
• Acordă Comisiei putere de execuţie în anumite politici comunitare, putând să îşi rezerve însă, în anumite situaţii, atribuţii proprii de execuţie.

Consiliul Uniunii Europene este asistat de un Secretariat General dar şi de mai multe comitete, dintre care cele mai important este COREPER. Acesta este format din reprezentanţii statelor membre, fiind un organ permanent, de natură diplomatică, care pregăteşte şedinţele Consiliului, propunerile de decizii precum şi propunerile de compromis.

COREPER, acronimul francez sub care este cunoscut Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi,  include două organisme şi anume:
- Coreper I, format din ambasadorii adjuncţi ai reprezentanţelor permanente ale Statelor Membre de pe lângă UE și se axează pe probleme de mediu, competitivitate, agricultură, pescuit, cultură, tineret, transport, energie, sănătate si probleme sociale;
- Coreper II, format din ambasadorii reprezentanţelor permanente ale Statelor Membre de pe lângă UE și se axează pe probleme de politică externa, probleme financiare si de protecţie civilă.

COREPER este responsabil cu asistarea Consiliului Uniunii Europene în rezolvarea unor propuneri sau proiecte de instrumente înaintate de Comisie, în stadiul care implică negocieri preliminare. COREPER ocupă o poziţie centrală în procesul de luare a deciziilor în Comunitate, fiind în acelaşi timp un forum pentru dialog (între reprezentanţii permanenţi şi între acestia şi autorităţile din ţara de origine), dar şi un organism de exercitare a controlului politic (prin faptul ca trasează linii directoare şi supervizează activitatea grupurilor de experţi).
Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, pe o perioadă de 6 luni de fiecare membru ale Consiliului. În timpul unei preşedinţii toate consiliile, COREPER precum şi toate organele interguvernamentale sunt prezidate de acelaşi stat.

Comisia Uniunii Europene

Comisia europeană este organul executiv al Uniunii, compus din 25 de comisari, numiţi de guvernele statelor membre din rândul cetăţenilor acestora. Comisia Europeană are următoarele atribuţii:

• Atribuţii de iniţiativă;
• Putere de execuţie, Comisia având misiunea de a urmării aducerea la îndeplinire a deciziilor Consiliului;
• Asigură respectarea tratatelor şi a obligaţiilor comunitare putând impune sancţiuni pentru nerespectarea acestora;
• Gestionează bugetul şi fondurile structurale comunitare;
• Putere de negociere în raport cu statele terţe şi alte organizaţii;

Deşi membrii Comisiei sunt numiţi de statele membre, aceştia reprezintă interesele comunitare şi nu pe cele naţionale, asigurând respectarea tratatelor şi fiind responsabili cu aplicarea politicilor comunitare. Pe durata mandatului lor, comisarii europeni vor acţiona în deplină independenţă faţă de statele care i-au numit, abţinându-se de le orice acţiune care ar putea fi incompatibilă cu atribuţiile lor. Pe toată durata mandatului comisarii nu vor desfăşura nici o activitate remunerată sau neremunerată.
Comisia este condusă de un preşedinte care este desemnat de Consiliu cu majoritate calificată şi aprobat de Parlamentul European. Componenţa Comisiei va fi aprobată în bloc de către Parlamentul European. Preşedintele este cel care decide repartizarea portofoliilor şi va putea cere demisia unui comisar, care trebuie aprobată de plenul Comisiei.
Serviciile Comisiei sunt compuse din 26 de direcţii generale şi 9 servicii. Aparatul de lucru al Comisiei este extrem de numeros, având aproximativ 250 de organe subsidiare şi numeroase grupuri de lucru, precum şi peste 17.000 de funcţionari, recrutaţi prin concurs cu o cât mai largă răspândire geografică.

Curtea Europeana de Justiţie

Curtea Europeană de Justiţie are ca obiect fundamental asigurarea respectării dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor. Este instituţia care a avut un rol decisiv în stabilirea superiorităţii dreptului comunitar asupra dreptului naţional. Atribuţiile principale ale Curţii de Justiţie sunt:

• Controlează legalitatea actelor emise de celelalte instituţii ale Uniunii;
• Controlează respectarea de către statele membre a obligaţiilor impuse de tratate;
• Interpretează normele comunitare ori de câte ori apare într-un proces o contestaţie în privinţa unei norme comunitare;
• Poate fi invitată să emită avize asupra acordurilor pe care Uniunea intenţionează să la încheie cu state terţe.

Curtea este compusă în prezent de 25 de judecători şi 8 avocaţi generali. Membrii Curţii sunt numiţi de către statele membre dintre cetăţenii lor, pentru un mandat de 6 ani. Aceşti sunt aleşi dintre juriştii cu experienţă, independenţi şi care îndeplinesc în statele de origine condiţiile pentru exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale. Din rândul judecătorilor este ales un preşedinte care conduce lucrările, le repartizează între diverse Camere ale Curţii, fixează termen. Avocaţii - generali asistă toate lucrările Curţii, expunându-şi opiniile cu imparţialitate în oricare din cauzele prezentate în faţa Curţii.
În 1989, pentru a degreva Curtea de multitudinea de cauze prezentate, a fost înfiinţat Tribunalul de Primă Instanţă, organ de jurisdicţie, însă fiind un organism autonom din punct de vedere organizatoric. La fel ca şi Curtea de Justiţie, Tribunalul are 25 de judecători, numiţi de statele membre şi nu are nici un avocat general. Ocazional rolul acestuia poate fi luate de un judecător. Crearea Tribunalului de Primă Instanţă a permis crearea unui sistem jurisdicţional cu două trepte de jurisdicţie, dar şi transferarea unei părţi a din competenţele Curţii către noua jurisdicţie. De asemenea au fost create camere jurisdicţionale, specializate pe anumite domenii.

Curtea Europeana de Conturi

Curtea Europeană de Conturi este o instituţie independentă , însărcinată cu verificarea gestiunii finanţelor comunitare. Aceasta realizează un control extern, independent de organele comunitare. Atribuţiile Curţii de conturi sunt:

• De control asupra bugetului Uniunii, operaţiunilor financiare bugetare şi extrabugetare, asupra fondurilor structurale, precum şi asupra acţiunilor finanţate din bugetul Uniunii Europene;
• Rol consultativ în ceea ce priveşte proiectele de acte juridice referitoare la finanţele comunitare;
• Urmăreşte legalitatea şi regularitate încasărilor şi a cheltuielilor;
• întocmeşte rapoarte generale asupra întregii activităţi de control.

Curtea Europeană de Conturi are 25 de membrii, numiţi de statele membre din rândul auditorilor naţionali recunoscuţi pentru independenţa şi competenţa lor. Aceştia sunt aleşi pentru un mandat de 6 ani. Curtea funcţionează pe principiul colegialităţii, preşedintele fiind numit din rândul celorlalţi membrii ai Curţii, pentru un mandat de 3 ani. Activitatea Curţii se desfăşoară prin intermediul unor sectoare conduse de fiecare membru, pe lângă aceştia funcţionând peste 550 de funcţionari.

Organisme consultative

Comitetul Regiunilor

Înfiinţarea Comitetului Regiunilor (CR) prin Tratatul de la Maastricht a răspuns cererii formulate de autorităţile locale şi regionale de a fi reprezentate în Uniunea Europeană.

În prezent, Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei instituţii Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). În sistemul instituţional comunitar Comitetul şi-a câştigat un loc bine definit datorită experienţei politice a membrilor săi la diferite niveluri locale şi a cunoaşterii aprofundate a problematicii regionale şi locale.

Comitetul Regiunilor joacă un rol important in procesul de integrare europeană. Unul din principalele sale obiective îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale a statelor membre.
Comitetul Regiunilor are, ca şi consecinţă a extinderii, până la 344 de membri şi un număr egal de membri supleanţi, numiţi pentru o perioadă de patru ani de către Consiliul Uniunii Europene, care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Mandatul membrilor poate fi reînnoit.
Comitetul Regiunilor este un organism independent. Membrii săi nu se supun nici unor instrucţiuni obligatorii. Ei acţionează complet independent pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, urmărind interesul general al Uniunii Europene. Comitetul Regiunilor reprezintă o "punte" de legătură între instituţiile europene şi regiunile, comunele şi oraşele Uniunii Europene. Membrii Comitetului Regiunilor deţin mandate (administrative) pe plan regional sau local, nu funcţionează permanent la Bruxelles şi ca urmare menţin constant legătura cu cetăţenii. Se reunesc de cinci ori pe an în sesiune plenară, ocazie cu care adoptă recomandările făcute pe baza datelor furnizate de diversele comisii.

Comitetul Economic si Social

Comitetul Economic şi Social (CES) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de activităţi economice şi sociale. Comitetul are rolul unui forum de dezbatere şi reflexie, atât la nivel european cât şi la nivelul statelor membre.
Comitetul Economic şi Social este format din 222 de membri ce reprezintă patronatul, muncitorii, agricultorii, întreprinderile mici şi mijlocii, comerţul şi asociaţiile mesteşugăreşti, cooperativele, societăţile de întrajutorare, profesiunile liberale, consumatorii, organizaţiile pentru protecţia mediului, familiile, ONG - urile cu caracter "social" etc. Comitetul Economic şi Social are trei misiuni fundamentale:

• să ofere consultanţă celor trei mari instituţii (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia);
• să asigure o mai mare implicare/contribuţie din partea societăţii civile la iniţiativa europeană şi de a edifica şi consolida o Europă apropiată cetăţenilor săi;
• să sporească rolul organizaţiilor şi asociaţiilor societăţii civile în ţările ne-membre (sau grupuri de ţări) iar în acest scop de a promova dialogul organizat cu reprezentanţii acestora şi constituirea unor organisme similare în zonele vizate: Europa Centrală şi de Est, Turcia, ţările EUROMED, ACP, şi MERCOSUR etc. ("dezvoltare instituţională").

Organisme fianciare

Banca Centrala Europeană

Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrală Europeană (BCE) şi toate celelalte bănci centrale naţionale ale celor 25 de State Membre. Termenul "Eurosistem" defineşte Banca Centrală Europeană şi băncile centrale/naţionale ale statelor care au aderat la zona Euro. Obiectivele acestui sistem sunt:

• definirea şi implementarea politicii monetare a zonei Euro;
• derularea operaţiunilor externe;
• păstrarea şi administrarea rezervelor statelor membre;
• promovarea unui sistem eficient de plăţi.

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, şi anume Consiliul Director şi Comitetul Executiv. Consiliul Director este compus din membrii Comitetului Executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale din statele zonei Euro. Comitetul Executiv este compus din Preşedintele BCE, Vice-Preşedintele ei şi alţi patru membri, aleşi dintre profesionişti recunoscuţi în domeniul monetar bancar. Consiliul General este compus din Preşedintele şi Vice-Preşedintele BCE, precum şi din guvernatorii băncilor centrale din cele 25 de State Membre ale UE.